Prima din ședință din acest an, cu grupul de lucru pentru informarea cetățenilor referitor la crearea și funcționarea Parcul Național “Nistrul de Jos”, am desfășurat-o la Copanca.
Iarăși într-o formulă nouă, am discutat despre cauza creării parcului național și rolul localității în această arie protejată, justificând protecția ecosistemelor, habitatelor și speciilor pe cale de dispariție prin legea votată de Parlament.
Oamenii și-au exprimat speranța că inclusiv localitatea lor de baștină, alături de celalte sate, va înflori și prospera în cadrul parcului național. La fel de tare, oamenii sper și cred că Nistrul Chior - vechea albie al râului Nistru, va reveni la starea lui din copilăria oamenilor. Atunci oamenii se bucurau de plaje întreținute, de plimbările cu barca, de petrecerile din parcuri, care uneori găzduia arbori fructiferi și aminteau de păduri comestibile. Astfel de precedent e greu de uitat și nu va fi ușor de repetat, multe terenuri din zona de protecție a corpului de apă, fiind acordate de APL în folosință privată către săteni iar reabilitarea completa a vechii albii al Nistrului, fără considerarea întregii zone de protecție, fiind imposibilă.
După ședința grupului de lucru din Copanca, pentru informarea cetățenilor referitor la funcționarea Parcul Național “Nistrul de Jos”, am continuat cu ședința grupului de lucru din Cârnățeni. Dupa ce am apreciat nivelul de cunoștințe al comunității, referitor la sensul constituirii parcului național, am început vizionarea satului care se dezvoltă în cadrul acestei arii naturale peotejate. Una din prioritățile exprimate de cetățeni, este reabilitarea râului Botna, a cărei zone de protecție, s-au păstrat în utilitate publică, în deosebire de Nistrul Chior în perimetrul localităților pe unde trece. La fel am discutat despre necesitatea sistemului de canalizare, care dacă ar exista, ar putea fi conectat cu stația de epurare din Căușeni, conform unui proiect în desfășurare de ADR sud. Invocarea problemei deșeurilor nu a fost de așteptat mult timp. Aidoma celoralte localități, această problemă rămâne a fi la fel de gravă și necesară de a fintesolvată, mai ales în cadrul unui parc național.
Nu în ultimul rând, localnicii au propus amenajarea spațiilor publice din tot satul, nu doar în zona centrală, pentru ca oamenii să poată beneficia de spațiul comunitar în fiecare mahală din sat. Și chiar la sfârșitul ședinței am schimbat un gand între noi că ar fi binevenită promovarea parcului național, inclusiv la evenimentul consacrat secerișului, desfășurat de comunitate la sfârșitul lunii iulie.
Ultima ședință cu grupurile de lucru pentru informarea cetățenilor din această luni, am desfășurat-o la Grădinița, unde ne-am întâlnit cu mai mulți membri activi a comunității pentru a discuta subiectele direct și indirect asociate cu Parcul Național “Nistrul de Jos”
În fiecare localitate, subiectele sunt diferite dar uneori sunt atât de similare, în cât oamenii cuvânt în cuvânt repetă gândul sătenilor din localitățile vecine. La fel s-a întâmplat discutând despre Nistrul Chior, vechea albie al râului Nistru, unde practic am auzit ecoul oamenilor din Copanca, care la fel de mult apreciază acest monument al naturii care trece prin proximitatea satului. Însă la fel ca în satul vecin, în afară de apreciere verbală și dragoste declarativă, nimeni nu se avântă să facă ceva concret pentru a proteja Nistrul Chior, acțiunea de bază fiind acuzarea, învinovățirea și desigur că “jăluirea” față de toate problemele vechii albii, care din păcate, sub presiunea inacțiunii de reabilitare, continuă să se înnămolească și să piardă apa.
Am discutat despre digurile și alte forme de păstrare a apei, care sunt ilegale dar nici o instituție de stat nu vrea să le atingă. Am discutat despre necesitatea reabilitării izvoarelor, la fel ca și anul trecut, de când așteptăm propuneri concrete de la APL referitor la desfășurarea lucrărilor.
Am discutat despre lucrările planificate de reabilitarea drumului spre localitate și de necesitatea reabilitării clădirilor rămase întregi în centrul intravilan al localității. Am aflat că diaspora ar investi în deschiderea unui hotel pentru ai găzdui pe câteva zile când vin în satul de baștină pentru odihnă. La fel, vizitatorii ar avea plăcerea să viziteze un local gastronomic, care i-ar ospăta când ajung pe aceste meleaguri. Argumentul însă e la fel, documentele cadastrale sunt încurcate și este complicat de a stabili proprietarul final și a definitiva etapa birocratică pentru a permite investiția. Invocând aceste oportunități de dezvoltare a satului, ridicând aceste întrebări în incinta primăriei, localnicii se simt mai încrezuți și încurajați că participarea lor nu este formală și că fiecare din ei pot aduce aportul dezvoltării și păstrării comunității, localității și a naturii de care beneficiază și depind.
